sâmbătă, 19 decembrie 2009

Vremea colindelor extra large

Ochi de stele


Uitam de multe ori care ne sunt reperele in viata. Sau poate doar ne prefacem ca nu le observam, pana ne impiedicam de altele, ca in coada unei greble aruncata aparent neglijent in destinul nostru. Si mai ales uitam sa ne bucuram. Intamplarea din aceasta seara se refera la copilarie, la colinde si la ce poate reprezenta la o anumita varsta, fericirea. Caci in ce fel ai putea caracteriza faptul ca 15 copii dintr-un catun care face parte din comuna Vorona, undeva in judeţul Botosani, la graniţa cu judeţul Suceava, s-au gandit sa ajunga la Bucuresti sa colinde? Si pentru asta, inchipuiti-va, au facut un drum cu autocarul o noapte intreaga, in saptamana alba, a "drumurilor inchise", care tocmai s-a scurs. Unii dintre ei de-abia sunt niste tanci, cu ochii mari si sinceri, sfioşi si totuşi extrem de curiosi. Sunt imbracati in haine albe cu inflorituri, de lana si panza groasa, cu cojocele bucovinene din blanita de jder si caprioara, poarta traistute rosii in care sa primeasca darurile. Ce mai, iti vine sa ii mananci. Au ajuns de-abia dimineata in Bucuresti, din cauza inzapezirilor repetate de pe drum. Au venit doar sa colinde si vor pleca in seara urmatoare inapoi. Aflu ca multi dintre ei au facut cu adevarat eforturi sa poata plati drumul cu autocarul, căci parintii lor nu isi permit o cheltuiala neprevazuta, de felul asta. Au carat lemne la vecini, au muncit prin curţile oamenilor. Cel care ii insoteste spune ca o sa le faca o bucurie inainte de a pleca. O bucurie care imi aduce aminte de filmul romanesc de scurt metraj, premiat cu Palme d'Or in 2008, "Megatron". Imi aduce aminte de film, dar nu pot rade şi nici macar condamna. Copiii isi doresc sa mearga la Mc Donald's. Pentru ei e suprema intalnire cu civilizatia din afara satului chinuit, si totodata, iesirea in "lume". O calatorie la Bucureşti pe care o vor tine minte mult timp de-acum inainte, dar pe care nu o vor putea uita nici cei care au avut bucuria de a-i cunoaste.

P.S. Desi nu am fost destinatarii directi ai colindelor, am hotarat sa punem mana de la mana ca in felul asta sa le mai acoperim din cheltuielile cu drumul şi de ce nu, sa isi poata lua portii "big" la fast-food, fiind incredintati ca cei mici ajung atat de rar la Mc Donald's incat pericolul obezitatii este practic nul.

vineri, 11 decembrie 2009

Ciobulete de Re:ply

Nu am inca nicio poza de la eveniment, dar am zis ca
v-ar bucura la fel de mult una cu Kim Jong Il, alaturi de prieteni



Ne-am revazut. O parte dintre noi, pentru ca si altii si-au mai dorit sa vina, dar nu au reusit. Ne-am baut cate un... ceai, ne-am ras, ne-am mai adus aminte. E ciudat si totodata placut sa vezi ca oameni care au lucrat doar o vreme impreuna, au pastrat o legatura interesanta, asa, ca ceva al lor. Un fel de apartenenta la clubul cercetasilor. Si nici macar nu suntem din aceeasi generatie. Degenerati, nici atat. Cu totii insa am trecut printr-un loc care ne-a oferit posibilitatea sa petrecem mult timp impreuna (uneori chiar mai mult decat trebuia). Un melanj ciudat de oameni si vieti venite din parti atat de diferite. La actul final al unei firme care sucomba din cauza de deces mortal, dupa o gripa de porci prelungita. Pe urmatoarea intalnire. Si poate vin si mamitici si mamaici!