marți, 28 iulie 2009

Sport si voma sau cum se face o stire care nu exista

Am vazut cred multe la viata mea. Si poate am sa mai vad. In general nu ma mira mai nimic si evit sa judec oamenii, poate doar atunci cand ma zgarie ceva pe creier sau contravine prea mult cu ceea ce cred ca reprezinta fiinta umana. De asta am zis ca poate e interesant sa vada si altii cum se face o stire. Acum cateva zile bune a fost un retur de meci intre o formatie de fotbal patronata de un fost cioban, actualmente pastor de oite europene si o alta stana... echipa, a traditionalilor nostri prieteni din Budapesta. Ei, zis si facut. In tur, cativa unguri becalizati (pentru ca au si ei, nu-i asa) au facut scandal in trenul care i-a adus la Bucuresti. Excelent, o ocazie ca cei de la sport sa o poate tine langa o zi intreaga cu violentele din tren si asa mai departe de ziceai ca au venit hunii. Ce sa faci, pana la urma este si asta o paine de mancat (acum depinde si cu ce o ungi, de preferat sa nu rimeze cu "mancat"). De data asta insa, in retur, vajnica galerie instelata se pregatea sa dea piept cu dusmanul si cu halbele de bere la Budapesta. In rest, amenintari si asa mai departe, ca ce o sa fie, cum o sa fie si ce pericol ii paste pe romani. Cineva de la departamentul de sport are ideea sa il indemne pe un coleg, genul atletic intarziat, care ar concura oricand cu usurinta la campionatul de sumo, sa faca un material genial. Da, dar cu cine? Pai cu Petre Cosma, tatal handbalistului care a fost injunghiat la inceputul anului, ii zici si tu cu de-astea ca ce amenintati sunt ai nostri, ce sa ne facem, ca e pericol... Si uite asa, a fost sunat tatal si intrebat ce crede despre violentele la care, vezi Doamne, ar trebui sa faca fata romanii, ca ungurienii i-au amenintat pe romani si asa mai departe. In naivitatea lui de fost sportiv si de om bagat in seama printr-o drama, tatal celui ucis a dat sfaturi cum sa se poarte saltimbancii de la galeria echipei romanesti. Am avut o profunda senzatie de voma pentru aceast stire "sportiva" si pentru bucuria celor care au mai reusit sa umple niste minute din desfasurator, folosindu-se de sensibilitatea si amintirile dureroase ale unui om. Ce pot sa mai zic, doar sa imi permiteti sa adresez, din tot sufletul, o flegma fata de astfel de stiri si mai ales fata de astfel de oameni. Si poate va ganditi de 2 ori atunci cand urmariti genul asta de stiri. De ce de 2 ori? Pai odata ca sa va ganditi sa schimbati canalul, si a doua oara, pentru mai multa siguranta, atunci cand o sa va ganditi sa inchideti si televizorul.