tag:blogger.com,1999:blog-73424063999992826522024-03-13T11:52:11.649+02:00prietenul oamenilorUn diario da un mondo di ordinaria folliaprietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.comBlogger21125tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-3171143054038928332011-03-07T09:39:00.004+02:002011-03-07T10:08:05.761+02:00Aparente<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRjAb9XLmq1JaQ-aQ4IGsGOIOcYb0Dlq1htN-D3qvleu6z0BWUCi5br6olJN_XdbUo0_ay2P6ugi9ngcPhT3iT_TZgW7mpS8-T0rr3rSaLutIirgx8apyIOLMw_Uklo7wB1GTRBxVzzGY/s1600/talpa.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 300px; DISPLAY: block; HEIGHT: 400px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5581246768599600018" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRjAb9XLmq1JaQ-aQ4IGsGOIOcYb0Dlq1htN-D3qvleu6z0BWUCi5br6olJN_XdbUo0_ay2P6ugi9ngcPhT3iT_TZgW7mpS8-T0rr3rSaLutIirgx8apyIOLMw_Uklo7wB1GTRBxVzzGY/s400/talpa.jpg" /></a><br /><div align="justify">Doua intamplari din aceeasi zi, la metrou. In capatul scarilor care dau spre peron, la statia Lujerului, o fata inalta, frumoasa, cu cizme lungi, mulate. Blugi la fel, stretch. Care stau foooarte bine. Citeste o carticica. Cand trec pe langa ea vad ce citeste. Asa este, ati ghicit: "Ne vorbeste Parintele Cleopa". Nu, nu stiu ce volum era.</div><br /><div align="justify">Urc in metrou, pe randul de scaune de vis-a-vis sta un batranel. Eu zic ca are cel putin 75 de ani. Genul bunicut linistit, cu o pensie modesta si care si-a scos hainele bune, maro, de sfarsit de saptamana. In urechi are insa casti. Asculta muzica. Nu am reusit sa vad daca erau conectate la un telefon sau vreun ipod, dar na, va pot spune ca nu avea piercing. Cel putin nu unul vizibil.</div><br /><div align="justify">S-ar putea ca tara asta sa mai aiba o sansa.</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-10825583173945739032010-11-24T01:43:00.011+02:002010-11-24T02:26:12.063+02:00Tu cu cine faci banking?<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb_q-BJ39cjXLwQFHiiLzWGPnBHrzg6E2kAla1ah_SsEfh42sYn5mILYKzuZRZAACxWa2f_FA_5kqinNzKK93BzI2RObkHAE0YZHmPTy38l1v7h-uxJpEMS-xoa27f7ZRnHFITosz3Ewg/s1600/takara_bomb_bank1.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; DISPLAY: block; HEIGHT: 382px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5542905120472591234" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb_q-BJ39cjXLwQFHiiLzWGPnBHrzg6E2kAla1ah_SsEfh42sYn5mILYKzuZRZAACxWa2f_FA_5kqinNzKK93BzI2RObkHAE0YZHmPTy38l1v7h-uxJpEMS-xoa27f7ZRnHFITosz3Ewg/s400/takara_bomb_bank1.jpg" /></a><br /><div align="justify">Si luna asta mi-a venit, ca de obicei. Ca e lunara. Mi-a venit randul sa platesc o frumoasa rata, catre o minunata banca. M-am carabanit pe la 9 si ceva catre cea mai apropiata sucursala, care e chiar peste bulevard de mine, cu sentimentul placut al omului care da un ban, da stie ca nu il mai are. Cand sa intru in banca, chiar la intrare, am descoperit in ultimul moment ca un catel lasase urme evidente ale vremelnicii sale treceri. Dar le lasase cu naduf, bine plasate, de a trebuit sa topai ca sa nu le calc. Cand am patruns in holul institutiei mi-am dat seama ca altii nu reusisera sa faca pasul strengarului si ciufulisera zdravan amintirea moale, dupa care s-au straduit (proasta alegere!) sa se stearga de generosul pres pufos. Odata patruns in banca, m-am asezat cuminte la rand. In incapere, alte fete "vesele", chiar prea multe pentru timpul meu limitat. Se vede treaba ca oamenii se simt bine sa faca gangbanking. Si am stat, am stat si am asteptat sa platesc. In acest timp, mirosul pestilential se infiltra de la un birou la altul, de la ofiterul de credit la administratorul de credit, catre directoarea de sucursala. Cu toate acestea, nimeni nu zicea nimic, mascand normalitatea, ca intr-un tratat suprearealist de-al lui Dali. Am avut sentimentul ca traiesc la scara micro situatia din Romania. La toti ne pute, da ne facem ca nu simtim. In plus, mai dam si bani.</div><br /><div align="justify"></div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-86891788815426226532010-04-20T01:58:00.015+03:002010-04-20T11:12:51.202+03:00Nu mor caii cand vor cainii. Da' cainii cand mor?<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-Qqxw4EmjCTqJO-s6uaqS8whrjXS6790Hj8ufTsSbwpdvHWFlCx06UqdIDFSLeS1QHjOuUskR4O-YmMRmJWWR67fnB-IYQrAFk6ax4f5k8GO9S-C6Xt7Tf6yxQiWNgqTCypekoqSk66E/s1600/curiozitati-despre-caini--9.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 300px; DISPLAY: block; HEIGHT: 400px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5462012620008940498" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-Qqxw4EmjCTqJO-s6uaqS8whrjXS6790Hj8ufTsSbwpdvHWFlCx06UqdIDFSLeS1QHjOuUskR4O-YmMRmJWWR67fnB-IYQrAFk6ax4f5k8GO9S-C6Xt7Tf6yxQiWNgqTCypekoqSk66E/s400/curiozitati-despre-caini--9.jpg" /></a><em>Un personaj periculos</em></div><div align="justify">Prietenii mei stiu, in general, ca niciodata nu mi-e frica de caini. Si ca nici nu ma musca. Cam unde ma duc si dau de caini, mici, mari, vorbesc cu ei, ii intreb de sanatate, ma miros, dau din coada (mai mult ei) de-astea. E adevarat ca nici nu prea m-au muscat cine stie ce animale. Doar un urs de la gradina zoologica din Sibiu, cand eram in clasa a patra si i-am dat niste biscuiti printre gratii. Ursul ma apucase de antebrat, in joaca, sa vada daca e tot cu miere. Evident, atunci grijile mele cele mai mari erau ca ceilalti copii plecasera deja la autocar, precum si panoul ala nenorocit: "Nu depasiti limita. 300 de lei amenda". Pai ce, eu eram prost sa le dau la paznici 300 de lei, in loc sa imi iau ceva frumos, amintire din tabara? Numai sa mai am cu ce tine amintirea. Cu un ochi dupa paznici si cu altul la ursul pe care il mangaiam pe cap cu mana disponibila (mai aveam una), am asteptat sa imi dea drumul, ceea ce a si facut, e drept, dupa cateva zeci de secunde. Am plecat de acolo fericit, nu platisem amenda si, in plus, am avut cel mai cool tatuaj care a tinut o zi intreaga! A mai fost apoi, candva, o catea cu pui, pe langa un camin din Grozavesti care m-a capsat, asa, ca la carte. Rapid si eficient, noaptea, ca doar mie imi umblau gandurile aiurea la o camera din care tocmai plecasem, in loc sa fiu atent la tufisuri.<br /></div><div align="justify">Asaaa...si ajungem la ziua de azi. Ca sa mai scap de statul pe scaun, si cum aveam, in sfarsit, o zi libera dupa un program nenorocit, zic, hai sa alerg. Ma apuc de alergat pe la 11.00. Nu e soare, sunt ceva nori, merge. Ma pun pe traversat, ca de multe alte ori, digul lacului Ciurel. Alerg pana la insula din mijlocul lacului. Cand sa intru pe pod, vad 2 caini care incercau sa ceara de sotie o catea. Unul era chiar mai insistent cu cererea, pe care deja nu o mai putea tine nedesfasurata. Celalalt caine, de talie mai mare si maro, ca si intreaga situatie la care sunt partas, vine si se repede la mine. Eu, na, zic: mai baiatule vezi-ti de treaba ca nu ma uit eu la gagica ta, nici macar nu e genul meu. El, nu si nu, ma tot latra, vin si ceilalti caini. Ma, tu esti prost, ii zic eu calm. Nu e. Nu sunt indeajuns de atent, ascult muzica si el vine putin prin lateral. Hap! Ma apuca de pulpa. Caci da, sunt cu pantalonii scurti, mulati, de alergat. Ce faci ma acolo? Ce sa mai zica, ca in poezie: "El se jura ca nu fura si l-am prins cu pulpa-n gura" . Cand ma intorc cu fata spre el, lasa pulpa. E destul de curajos. Sare pe picioarele din fata, isi ia avant, ca un om care bate din picior: D-I-S-P-A-R-I, CA SUNTEM DEJA MULTI! Ba sa mori tu mai bine, ma enervez eu. Ne mai certam, acum sunt atent, vorbesc ferm, el pleaca. Fac ocolul insultei si ma apuca iar nervii. Ma da cum sa ma musti tu pe mine? Iau o placa de granit, gasita pe jos, o trantesc si o sparg destul de greu. Face pietre mai mici, colturoase, cu unghiuri aproape drepte. Le tin in ambele maini, ca stiu ca o sa ma vad iar cu situatia maro. Sta acum tolanit, pe dig, putin mai incolo, cu alti 8 cani. Trec in alergare pe langa el, pot sa ii dau o piatra la fix, cat sa ii despic capul, ma uit la el. De-abia acum a realizat pericolul, dar nu stie inca ce sa faca. Ma calmez. Fraiere, nu ai decat sa te duci la cateua ta! Asa, ca sa stie cu cine umbla! Arunc pietrele si alerg mai departe, multumit ca am reusit sa rezist impulsului de a-l schilodi. El insa a fost darnic cu mine, mi-a lasat o frumoasa vanataie. Ei, nu e nimic, oricum suntem vecini de cartier, doar nu o sa ne certam tot timpul. "Nu trezi cainele cand doarme" zice un proverb romanesc. Eu as spune mai degraba: "Nu trezi cainele cand se culca"</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-19973351771442723932010-03-11T09:30:00.008+02:002010-03-11T11:01:09.391+02:00Mira-m-as si n-am cui<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7nMktQOsDLchaTY_PZOXWfGX-oPdIUPyTK9IY93PZ1nqfPcYZrtlVBJGo5RP6WGYiATNLkCK2Rv5YCVD3FIiLROAStb_tbmfGVcJCn-zVjIdfa_LTFzPOCplnJKCT9DCovAPIh5sTQrs/s1600-h/IMG_0363.JPG"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; DISPLAY: block; HEIGHT: 300px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5447295609912326594" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7nMktQOsDLchaTY_PZOXWfGX-oPdIUPyTK9IY93PZ1nqfPcYZrtlVBJGo5RP6WGYiATNLkCK2Rv5YCVD3FIiLROAStb_tbmfGVcJCn-zVjIdfa_LTFzPOCplnJKCT9DCovAPIh5sTQrs/s400/IMG_0363.JPG" /></a> <em>Cum sa te Miri de intarzierea primaverii</em> </div><div align="center"><br /><div align="justify">Am promis mai demult ca o sa scriu despre ea. Am tot amanat si ea mi-a reamintit. Si pentru ca e una dintre cele mai tonice persoane pe care le cunosc, uite ca ma tin de cuvant. Daca nu m-as cunoaste pe mine, as spune ca e o persoana tare complicata. Dar cine nu e complicat in zilele astea? Fugim asa de mult de trecut ca uneori avem senzatia ca am sosit prea repede in viitor, acolo unde nu mai cunoastem pe nimeni. Iubim, ne certam, suferim, radem, plangem si anii trec, sperand ca sunt doar etape de acomodare cu cei din jur si cu sufletul nostru, fara sa ne dam seama ca asta este de fapt viata. Asta, tot amalgamul de framantari, bucurii si necazuri, ceea ce pierdem si ceea ce suntem nevoiti sa alegem. Si poate pentru ca, asa cum spunea un personaj de-al lui Dostoievsky, nimic nu este mai ademenitor pentru om decat libertatea constiintei lui, dar totodata nimic nu e un motiv mai mare de suparare. De asta mi-e si atat de draga, ca a reusit sa se inteleaga mai mult pe ea in ultimele luni, poate si pe ceilalti. Stie insa sa zambeasca la fel de frumos, asa cum cred ca o sa faca citind si acest post.</div></div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-66193872360475735732010-01-15T00:50:00.009+02:002010-01-15T02:01:38.918+02:00Din ciclul: O alta intalnire tampita din viata mea<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFvPMQSbnpBoyoMlJv0WW_UE75MQjbD2GOtmHvlmlDmw2N1TNLrfnBtFCJThuR6Imwy0zjFwD3NZs53ExLOPcgxWgRxPtizTB8d5v6losXAcPKYXd8WkqMX3HcEJ8U7yhqkFUHWrlIE_8/s1600-h/1.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; DISPLAY: block; HEIGHT: 246px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5426739541109294258" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFvPMQSbnpBoyoMlJv0WW_UE75MQjbD2GOtmHvlmlDmw2N1TNLrfnBtFCJThuR6Imwy0zjFwD3NZs53ExLOPcgxWgRxPtizTB8d5v6losXAcPKYXd8WkqMX3HcEJ8U7yhqkFUHWrlIE_8/s400/1.jpg" /></a><em>Mizerie </em></div><div align="center"><em></em><br /><div align="justify"><strong>Actul I.</strong> Cu cateva zile inainte de Revelion. Un tip nu prea inalt, cu geaca alba, ochelari de profesor ratat, privire de psihopat ireversibil. Gura mica, cu buze subtiri, imobile. Are un rucsac pe umeri si niste DVD-uri pe care incearca sa le vanda. Sau nu. Se plimba cu ele la piept de la un om la altul, atati cati suntem in statia de metrou Lujerului. Nu prea multi, e ora 10 dimineata. Apare o fata bruneta, frumoasa, inalta, cu parul lung. Colanti negri, cizme peste genunchi, parul legat in coada, o scurta in carouri, deasupra fundului, stransa la mijloc cu cordon. Privire-dubioasa merge la ea si o tot intreaba ceva, probabil daca vrea sa cumpere DVD-urile lui de 2 lei. Ea refuza, se intoarce cu spatele si se indeparteaza. In acest timp, eu stau vis-a-vis, pe scaun, aproape de cealalta linie si privesc. Deja vine un metrou pe linia de langa mine. Atunci Psiho se repede, baga mana sub fundul fetei, apoi fuge catre metroul sosit in statie. In fuga lui, apuc sa reactionez cat sa ii dau o geanta in cap, cu volta, si ii amplific viteza de intrare in metrou. Cam atat, caci geanta nu era in acea zi prea grea. Metroul pleaca, cu animal cu tot.</div><br /><div align="justify"><strong>Actul II.</strong> Luni seara, ma urc in metrou la Unirii, catre Lujerului. In vagon a urcat acelasi specimen vazut inainte de Revelion. Tot cu DVD-uri. Il recunosc imediat. Da ocoale unei fete la vreo 20 de ani, care se tine de o bara. Priveste incontinuu la fundul ei, se rasuceste fara sa isi mute ochii de la rotunjimi. Ma uit in ochii lui, el se uita la mine si crede ca vreau minunatele lui produse media. Ma ridic si ii zic incet la ureche (Ce o fi fost in capul meu?!): "Voiam sa iti zic ca daca mai pui mana pe fundul vreunei fete, ai incurcat-o. Si de data asta, crede-ma, ca te prind". El se uita la mine, nu intelege, apoi poate isi aduce aminte de faza gentii in cap. Incepe sa vorbeasca alandala, ca "daca am facut asa ceva... sa stii ca imi permit. Ca eu sunt avocat....Si o stiam pe fata aia...". "Indiferent ce fata ai stii tu omule, nu faci asa ceva si nu mai minti. Tu te auzi ce spui?" Imi ureaza o zi buna, usor descumpanit si nervos, o taie in urmatorul vagon cand metroul a ajuns in statia urmatoare, la Izvor. Fata se tine in continuare de bara, citeste un sms si nu stie ca tocmai a scapat de o mana intre picioare. Cel putin.</div><br /><div align="justify"><strong>Actul III.</strong> Joi dimineata. Ma uit la stiri. La un moment dat se spune ceva despre un viol. Incatusat, dar cu o gluga pe cap, jegul uman vazut acum cateva zile. Aud ce a facut si ma cutremur. Ma cutremur ca pot exista asemenea oameni si ca poate nu am facut tot ce se putea face. A violat o fata in noiembrie, in scara blocului din Drumul Taberei. Nu demult, o studenta la Politehnica (intr-o sala de curs!). O tentativa de viol cu o fata de 16 ani din Crangasi acum cateva zile, care fata a reusit sa il recunoasca. A, si care practic l-a prins, impreuna cu 2 colegi, pentru ca Politia cica nu a avut pana acum destule probe. Si e posibil sa mai fie si alte victime. Gunoiul a mai facut puscarie, unde evident, a fost inchis tot pentru viol. Daca vreti sa va convingeti, dati un search cu numele "Victor Stroe violator in serie". Si daca cititi commenturile la articole o sa vedeti cate fete au fost agresate de aceasta amiba. Un raspuns la intrebarea: de ce nu au existat dovezi pana acum, pentru cineva cu antecedente si, mai ales, care fusese reclamat? Cred ca e o intrebare de prisos in Romania.</div><div align="justify"></div></div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-49079704886429554542009-12-19T01:08:00.014+02:002009-12-21T02:03:54.420+02:00Vremea colindelor extra large<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjDQkj8jLN4igtbjVARxFWul4vB4BkcI4_-LEXdkyT_gK8h-2kKxaS4m1B8OLHLdGQ3sVNoOFGsndIfyKyqb0fPpuUBAzSBPM42T9Mgy8VC47YMRdJkSEzugD4d4FfrM4xu-33NhM9frQ/s1600-h/fata.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; DISPLAY: block; HEIGHT: 300px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5417470962609590738" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjDQkj8jLN4igtbjVARxFWul4vB4BkcI4_-LEXdkyT_gK8h-2kKxaS4m1B8OLHLdGQ3sVNoOFGsndIfyKyqb0fPpuUBAzSBPM42T9Mgy8VC47YMRdJkSEzugD4d4FfrM4xu-33NhM9frQ/s400/fata.jpg" /></a> <em>Ochi de stele</em><br /><br /><br /><div align="justify">Uitam de multe ori care ne sunt reperele in viata. Sau poate doar ne prefacem ca nu le observam, pana ne impiedicam de altele, ca in coada unei greble aruncata aparent neglijent in destinul nostru. Si mai ales uitam sa ne bucuram. Intamplarea din aceasta seara se refera la copilarie, la colinde si la ce poate reprezenta la o anumita varsta, fericirea. Caci in ce fel ai putea caracteriza faptul ca 15 copii dintr-un catun care face parte din comuna Vorona, undeva in judeţul Botosani, la graniţa cu judeţul Suceava, s-au gandit sa ajunga la Bucuresti sa colinde? Si pentru asta, inchipuiti-va, au facut un drum cu autocarul o noapte intreaga, in saptamana alba, a "drumurilor inchise", care tocmai s-a scurs. Unii dintre ei de-abia sunt niste tanci, cu ochii mari si sinceri, sfioşi si totuşi extrem de curiosi. Sunt imbracati in haine albe cu inflorituri, de lana si panza groasa, cu cojocele bucovinene din blanita de jder si caprioara, poarta traistute rosii in care sa primeasca darurile. Ce mai, iti vine sa ii mananci. Au ajuns de-abia dimineata in Bucuresti, din cauza inzapezirilor repetate de pe drum. Au venit doar sa colinde si vor pleca in seara urmatoare inapoi. Aflu ca multi dintre ei au facut cu adevarat eforturi sa poata plati drumul cu autocarul, căci parintii lor nu isi permit o cheltuiala neprevazuta, de felul asta. Au carat lemne la vecini, au muncit prin curţile oamenilor. Cel care ii insoteste spune ca o sa le faca o bucurie inainte de a pleca. O bucurie care imi aduce aminte de filmul romanesc de scurt metraj, premiat cu Palme d'Or in 2008, "Megatron". Imi aduce aminte de film, dar nu pot rade şi nici macar condamna. Copiii isi doresc sa mearga la Mc Donald's. Pentru ei e suprema intalnire cu civilizatia din afara satului chinuit, si totodata, iesirea in "lume". O calatorie la Bucureşti pe care o vor tine minte mult timp de-acum inainte, dar pe care nu o vor putea uita nici cei care au avut bucuria de a-i cunoaste.<br /><br /><div align="justify">P.S. Desi nu am fost destinatarii directi ai colindelor, am hotarat sa punem mana de la mana ca in felul asta sa le mai acoperim din cheltuielile cu drumul şi de ce nu, sa isi poata lua portii "big" la fast-food, fiind incredintati ca cei mici ajung atat de rar la Mc Donald's incat pericolul obezitatii este practic nul. </div></div></div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-7769052313846626072009-12-11T08:55:00.007+02:002009-12-11T10:11:06.420+02:00Ciobulete de Re:ply<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvm43AA6wsG6yqNNFpafq5ykrdFwRMFbAXrQUAG2AgFKSJIalfJUACXgqfntGqKZyqG82cgThw8Sz8Mj4UgPEjTi6DazhpOfcqCEkms-NipkiU02vkMrVtmfgcuwkbmsUeuWZsK3kCeB8/s1600-h/CuCeiDragi.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; DISPLAY: block; HEIGHT: 270px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5413886017757964962" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvm43AA6wsG6yqNNFpafq5ykrdFwRMFbAXrQUAG2AgFKSJIalfJUACXgqfntGqKZyqG82cgThw8Sz8Mj4UgPEjTi6DazhpOfcqCEkms-NipkiU02vkMrVtmfgcuwkbmsUeuWZsK3kCeB8/s400/CuCeiDragi.jpg" /></a> <em>Nu am inca nicio poza de la eveniment, dar am zis ca </em></div><div align="center"><em>v-ar bucura la fel de mult una cu Kim Jong Il, alaturi de prieteni</em></div><em></em><div align="center"><br /><br /></div><div align="center"><br /></div><div align="justify">Ne-am revazut. O parte dintre noi, pentru ca si altii si-au mai dorit sa vina, dar nu au reusit. Ne-am baut cate un... ceai, ne-am ras, ne-am mai adus aminte. E ciudat si totodata placut sa vezi ca oameni care au lucrat doar o vreme impreuna, au pastrat o legatura interesanta, asa, ca ceva al lor. Un fel de apartenenta la clubul cercetasilor. Si nici macar nu suntem din aceeasi generatie. Degenerati, nici atat. Cu totii insa am trecut printr-un loc care ne-a oferit posibilitatea sa petrecem mult timp impreuna (uneori chiar mai mult decat trebuia). Un melanj ciudat de oameni si vieti venite din parti atat de diferite. La actul final al unei firme care sucomba din cauza de deces mortal, dupa o gripa de porci prelungita. Pe urmatoarea intalnire. Si poate vin si mamitici si mamaici!</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-49798800480451305392009-11-27T17:09:00.008+02:002009-11-27T22:05:51.096+02:00Socant! Un PNL-ist a palmuit un copil. Victima se afla inca in stare de soc<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc_ud0Va8BHMnvIzLDjKuMl_Y_B8D3k3pa1krpyKhWWYMUEuHfY3YYSIzro1FaoRVME4YcVKmd0-y78NJNzbbr1fnQXxJ08WZqHRO2zmxF_NTb7OApINB_N_nV_0dsr8Y_aa96k1yMmSE/s1600/palma.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; DISPLAY: block; HEIGHT: 400px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5408810291887356722" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgc_ud0Va8BHMnvIzLDjKuMl_Y_B8D3k3pa1krpyKhWWYMUEuHfY3YYSIzro1FaoRVME4YcVKmd0-y78NJNzbbr1fnQXxJ08WZqHRO2zmxF_NTb7OApINB_N_nV_0dsr8Y_aa96k1yMmSE/s400/palma.jpg" /></a><br /><div align="justify">Recenta poveste cu pocnirea prezidentiala, scarboasa cel putin ca reactie din partea posesorului de pumn, care nu s-a dezvinovatit imediat, mi-a adus aminte de o alta agresiune. Mai exact, acum vreo multi ani, prin 1991 cred, mergeam spre scoala, la gimnaziu. Pe drum, cu unul dintre colegii mei, povesteam ceva despre un film si radeam cu gura pana la urechi (ca de obicei - prost obicei). Mai aveam vreo 50 de metri pana in incinta scolii, iar vis a vis, pe celalalt trotuar, mergea agale directorul. Il chema Neda si nu-mai-stiu-cum. La un moment dat vine spre mine furios si, fara sa stea pe ganduri, Ne da. Mai exact imi da. Imi da 2 palme, dar asa, zdravene, de mi-a stat rasul in gat. Eu si colegul meu am ramas prosti, iar el (care era dinainte asa) a plecat mai departe spre incinta scolii. Banuiesc ca omul era obsedat ca oriunde aude un raset, pe o suprafata de 3 ha in jurul scolii, e musai sa il aiba pe el drept cauza. Ei bine, nu. Nu radeam de Dvs, domnule Neda. Pot sa vin sa va explic acum, asa, rapid, cat as bate din palme? De fapt nici nu stiu daca mai traieste, dar mi-am adus aminte odata cu imaginile astea, ale altui vajnic barbat. Anunt pe aceasta cale ca eventualii paparazzi aflati prin Tulcea, in 1991, pe strada Gloriei, nu trebuie sa se mai ascunda si sa imi livreze caseta/ pozele/ litografiile si orice file audio in care a fost consemnat exceptionalul incident. </div><br /><div align="justify">P.S. A facut totusi si Neda ceva bun, pe langa palmuiri. A fost primul presedinte al PNL Tulcea si in calitatea asta l-a recomandat pe profesorul meu de istorie, Crin Antonescu, sa candideze in fruntea listei pentru Parlamentul din 1992. Sper ca nu il palmuise si pe el inainte.</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-11632110895976959332009-10-22T00:46:00.014+03:002009-10-22T17:23:56.174+03:00Pictori de geniu si mesaje de OTV<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjN_N2UN0oPPeRuvqGOYgyvmJkVKNPPEWORUwuU3qbb-sT2Wr5Y4BLWQEuu1cTtT5wxprRDoIkk-XaOaMPO7l0EaH7pCet5cjpmL5fiuqPbmdLJZwH2e9VusgzU1t9a3DyMn_-T_fwJScs/s1600-h/Dali.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 225px; DISPLAY: block; HEIGHT: 300px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5395428703788011714" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjN_N2UN0oPPeRuvqGOYgyvmJkVKNPPEWORUwuU3qbb-sT2Wr5Y4BLWQEuu1cTtT5wxprRDoIkk-XaOaMPO7l0EaH7pCet5cjpmL5fiuqPbmdLJZwH2e9VusgzU1t9a3DyMn_-T_fwJScs/s400/Dali.jpg" /></a><em> O pisica salbatica (in dreapta) cu un domn</em></div><div align="center"></div><div align="center"><br /><div align="justify"></div><div align="justify"></div><div align="justify"></div><div align="justify">De ceva timp, ziarul Adevarul se distribuie in nu stiu care zi a saptamanii impreuna cu un catalog foarte bine realizat grafic, dintr-o colectie numita "Pictori de geniu". Poze frumoase, schite, desene, biografie. Pana aici nimic rau, doar faptul ca trebuie sa dai ceva bani daca vrei sa cumperi ziarul impreuna cu enciclopedia respectiva. Interesanta este insa reclama care se face pentru aceste cartulii. De exemplu, cea din saptamana in care se anunta aparitia volumului despre Leonardo da Vinci. Pentru a starni apetitul cultural, cartea era recomandata intr-un spot cu intrebari educative: "Stiati ca Leonardo da Vinci a fost acuzat inca din timpul vietii de sodomie?". Aoleu... pai da, dar vorba bancurilor cu Radio Erevan, nu de asta il iubim noi pe tovarasul Leonardo da Vinci... Am crezut ca o fost doar o gaselnita de marketing cretinoida, pentru ca o astfel de prezentare face nota discordanta chiar si cu brosura in sine, de altfel bine realizata la niste italieni din Italia (din Peninsula Italica). Mai trece o saptamana si se anunta aparitia unui nou volum din colectie. De data asta este dedicat lui Pablo Picasso. "Stiati ca Pablo Picasso a fost membru al partidului comunist si a fost decorat de URSS?". Asa, si? Asta era aspectul cel mai important? Deja ma gandesc ce or sa spuna cand vor ajunge la Salvador Dali. Si nici nu ar fi greu, e de ajuns sa intrebi poporul avid de pictura daca stie unde isi facea maestrul treaba mare (nu, nu in baia lui Paul...) sau cu ce "materii" ciudate obisnuia sa picteze. Ca sa fie si mai interesant, din cand in cand aceasta colectie este promovata tot printr-un spot, cu o fetita. Ea are in mana, in mod demonstrativ, un catalog de felul celor amintite. Ba, mai da si un sfat: daca te-ai saturat de politica, sa iei Adevarul. Deci, sa inteleg ca respectiva colectie, "Pictori de geniu", se adreseaza si celor mici. Foarte frumos si inaltator. Sa vad eu cum, dupa ce au observat aceste minutate spoturi, bunicii si parintii vor explica celui mic de ce nenea Leonardo era acuzat de sodomie, si mai ales, de ce acum nu ar mai fi :).</div></div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-23206316026366478292009-09-15T12:20:00.007+03:002009-09-18T01:17:14.085+03:00Tache si Cadar<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrYgGrhw2TM7apn92XJZinyBSemHXmQbwYuvQwuVgQjQioRz3R7675w0FobbvQ976iEe6p287khWnDzfE3_zGHbPfDCpXMvi1bOTZy9qozutlmttJS6BRDkjzweTGZZkW2NiIT3TLiC-8/s1600-h/my_imam_is_cooler_than_your_imam_tshirt-p235217206038866965cfho_400.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; DISPLAY: block; HEIGHT: 400px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5382562712045198994" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrYgGrhw2TM7apn92XJZinyBSemHXmQbwYuvQwuVgQjQioRz3R7675w0FobbvQ976iEe6p287khWnDzfE3_zGHbPfDCpXMvi1bOTZy9qozutlmttJS6BRDkjzweTGZZkW2NiIT3TLiC-8/s400/my_imam_is_cooler_than_your_imam_tshirt-p235217206038866965cfho_400.jpg" /></a><br /><div align="justify"></div><br /><div align="justify">Intotdeauna mi-a placut Dobrogea pentru amestecul ciudat de etnii si credinte atat de diferite. Si nu de azi, de ieri, ci de mii de ani se petrece acelasi lucru. Oameni care au venit fie in goana cailor, fie cu monoxilele sau pe corabii din diverse parti ale lumii, cu totii au stiut ca trebuie sa convietuiasca cu cei pe care ii gaseau aici. (Sau cu cei care mai ramaneau in viata...). E drept ca unii au stat la cort in vechimea nu prea indepartata iar acum locuiesc in case cu turnulete, dar asta nu ii face neaparat mai bine adaptati. E interesant insa sa vezi ca oamenii pot sta la aceeasi masa a istoriei fara sa isi dea in cap, ba sa dezvolte si prietenii care in aparenta nu pornesc de la asemanari. De fapt eu insumi am avut in copilarie un prieten foarte bun, destul de diferit, un turc musulman. Ne vedeam prin oras, dar ne si vizitam fara probleme, desi nu intelegeam o boaba cand comunica cu mama sau bunica lui. Daca cineva m-ar fi pus sa repet ce isi ziceau mi s-ar fi potrivit foarte bine vorba romaneasca, un pic rasturnata: "Ma tu esti roman de nu intelegi?". Dar sa revin unde vroiam sa ajung, la o intamplare de saptamana trecuta din Tulcea. Intr-una din zile preotul N. s-a intalnit pe strada cu "hogea", sau mai bine spus cu imamul, slujitorul la lacasul de cult musulman. Amandoi au inceput varsta intelepciunii, dar totodata si cea care le-ar permite sa intre in selectul club al pensionarilor din Romania. Dupa cum se stie, pensionarii din "Land of choice" au de ales rapid, in doar cativa ani, intre a face degeaba umbra pamantului si a se retrage linistiti sub el. Astfel, cei doi au vorbit despre vremuri, oameni, criza, legi facute de cei fara nicio lege, reduceri de buget si pensii... "Dar la voi ce se mai aude?" "Pai la noi e vorba sa ne pensioneze cica de la 65 de ani...." "Pai asa se aude si pe la noi, da voi sunteti mai multi...", ''Asa e...suntem mai multi, dar pana la urma depinde si de ce hotaraste superiorul" "Ei, acum, cum o vrea Dumnezeu...'' "Asa e, cum o vrea Allah....". Cred ca nu e nevoie sa precizez care sunt replicile unuia si care ale celuilalt. La urma urmelor toti avem aceleasi griji, aceleasi nevoi. Si mai ales, avem nevoie de OAMENI.</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-2077247522678251012009-07-28T01:18:00.009+03:002009-07-28T02:30:56.715+03:00Sport si voma sau cum se face o stire care nu existaAm vazut cred multe la viata mea. Si poate am sa mai vad. In general nu ma mira mai nimic si evit sa judec oamenii, poate doar atunci cand ma zgarie ceva pe creier sau contravine prea mult cu ceea ce cred ca reprezinta fiinta umana. De asta am zis ca poate e interesant sa vada si altii cum se face o stire. Acum cateva zile bune a fost un retur de meci intre o formatie de fotbal patronata de un fost cioban, actualmente pastor de oite europene si o alta stana... echipa, a traditionalilor nostri prieteni din Budapesta. Ei, zis si facut. In tur, cativa unguri becalizati (pentru ca au si ei, nu-i asa) au facut scandal in trenul care i-a adus la Bucuresti. Excelent, o ocazie ca cei de la sport sa o poate tine langa o zi intreaga cu violentele din tren si asa mai departe de ziceai ca au venit hunii. Ce sa faci, pana la urma este si asta o paine de mancat (acum depinde si cu ce o ungi, de preferat sa nu rimeze cu "mancat"). De data asta insa, in retur, vajnica galerie instelata se pregatea sa dea piept cu dusmanul si cu halbele de bere la Budapesta. In rest, amenintari si asa mai departe, ca ce o sa fie, cum o sa fie si ce pericol ii paste pe romani. Cineva de la departamentul de sport are ideea sa il indemne pe un coleg, genul atletic intarziat, care ar concura oricand cu usurinta la campionatul de sumo, sa faca un material genial. Da, dar cu cine? Pai cu Petre Cosma, tatal handbalistului care a fost injunghiat la inceputul anului, ii zici si tu cu de-astea ca ce amenintati sunt ai nostri, ce sa ne facem, ca e pericol... Si uite asa, a fost sunat tatal si intrebat ce crede despre violentele la care, vezi Doamne, ar trebui sa faca fata romanii, ca ungurienii i-au amenintat pe romani si asa mai departe. In naivitatea lui de fost sportiv si de om bagat in seama printr-o drama, tatal celui ucis a dat sfaturi cum sa se poarte saltimbancii de la galeria echipei romanesti. Am avut o profunda senzatie de voma pentru aceast stire "sportiva" si pentru bucuria celor care au mai reusit sa umple niste minute din desfasurator, folosindu-se de sensibilitatea si amintirile dureroase ale unui om. Ce pot sa mai zic, doar sa imi permiteti sa adresez, din tot sufletul, o flegma fata de astfel de stiri si mai ales fata de astfel de oameni. Si poate va ganditi de 2 ori atunci cand urmariti genul asta de stiri. De ce de 2 ori? Pai odata ca sa va ganditi sa schimbati canalul, si a doua oara, pentru mai multa siguranta, atunci cand o sa va ganditi sa inchideti si televizorul.prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-68466570764873276032009-06-20T00:22:00.004+03:002009-06-20T00:48:57.652+03:00Pe plantatie la mogul<div align="justify"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirmbwmjnrYvfgGIGpUrfO4d5_qI5FYtww4q1fsXw1fHpR-qmmF8S-YIKVHL5BiSsMj8hViZX6d48wbzz97ZBR94j8wKSAZGRi_Vj42qWK9OI1sH5l7Fs8ul9YI0q_MIp7ylJRDKk0cyfo/s1600-h/realitatea_tv.png"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 350px; DISPLAY: block; HEIGHT: 400px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5349152656153247554" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirmbwmjnrYvfgGIGpUrfO4d5_qI5FYtww4q1fsXw1fHpR-qmmF8S-YIKVHL5BiSsMj8hViZX6d48wbzz97ZBR94j8wKSAZGRi_Vj42qWK9OI1sH5l7Fs8ul9YI0q_MIp7ylJRDKk0cyfo/s400/realitatea_tv.png" /></a>Nu am apucat sa zic nimic pe aici, stiu ca sunt persoane care au fost interesate de ce fac. (Sau daca mai fac, si stiu ele bine cine sunt, le multumesc sincer). Ei bine, de vreo 2 saptamani, si de saptamana asta oficial, am zis sa ma apuc sa cultiv norisori, ploi, ninsori dar mai ales, mult, mult soare. Eu pe un rand, la insamantat, cu poala plina de fenomene, Laura pe alt rand. Amandoi pe marea plantatie unde adie vantul. Ca asa a fost sa fie. Unii oameni nu se uita si se reintalnesc in alte locuri si alte circumstante. Iar eu am sa intaresc sintagma asta si am sa o port in suflet, impreuna cu recunostinta mea, indiferent unde ma va mai duce viata.</div><div align="justify">Chiar, ce mai urmeaza Galileene?</div><div align="justify"></div><div align="justify">P.S. Cunosc cel putin o persoana care nu se va mira deloc de tot lantul asta de coincidente.... :)</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-8628538505255841532009-05-05T14:05:00.013+03:002009-05-05T23:38:45.139+03:00De cate ori se poate cadea de fazan?<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9-y_TE3YrPlmrHBFQG16pQSjl2Hi4rRHZPG5vhsxkQZJ4rqXWfbTgOyQD_-8aojXOZI3har_GqB5eQv8tMzuzciDNJtcZJdMsesyhIqcsNijoDEz2kr-YmlxkYugyC0uOWUdZbTapjl4/s1600-h/DSC01803.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5332308520694169970" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; CURSOR: hand; HEIGHT: 300px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9-y_TE3YrPlmrHBFQG16pQSjl2Hi4rRHZPG5vhsxkQZJ4rqXWfbTgOyQD_-8aojXOZI3har_GqB5eQv8tMzuzciDNJtcZJdMsesyhIqcsNijoDEz2kr-YmlxkYugyC0uOWUdZbTapjl4/s400/DSC01803.jpg" border="0" /></a> <em>Masina care a scapat din ambuscadele fazanilor, aici refugiata la Enisala</em></div><br /><br /><div align="justify">ACTUL I. Acum ceva luni, la sfarsit de noiembrie, ma intorceam cu masina de la Isaccea la Tulcea, avand-o in dreapta mea pe mama. Serpuiam odata cu soseaua dealurile dobrogene, si la un moment dat, am coborat o panta strajuita de arbori, imediat dupa o curba stransa. Locul il stiam bine si de aceea nici frana nu am calcat-o prea tare. Dar era sa calc altceva. De la dreapta spre stanga una bucata fazan incerca sa treaca soseua. Atentie, fazanul nu se asigurase conform legilor in vigoare, nu semnalizase cu bastonul ca ar fi orb si oricum locul pe unde traversa nu era marcat. Cat despre semafor: ati ghicit, nu exista. Fazanul a trecut tantos pana la jumatatea soselei si apoi s-a ridicat in aer incercand o manevra de zbor ca un Mig 21 modernizat de firma israeliana. Eu deja eram in franare, si desi nu am intentionat, l-am ajutat sa se lanseze si mai mult catre vazduh dupa ce l-am "sprijinit" cu partea din stanga a parbrizului. Am oprit, evident, dar fazanul, cazut undeva prin iarba dintre copaci, a plecat rapid, dovada ca nu avea chef de o discutie in contradictoriu cu mine. Am plecat de acolo mirat de atata neatentie (din partea lui, evident) si bucuros ca nu a reusit sa ma pupe cu ciocul prin parbriz.</div><br /><div align="justify">ACTUL II. A doua zi de Pasti, aceeasi masina, acelasi eu, de data asta in dreapta mea este tata si mergem de la Tulcea spre Isaccea. Mai sunt vreo 300 de metri de locul unde ma intalnisem cu fazanul in noiembrie si ii povestesc amuzat si tatei ce mi se intamplase atunci. In timp ce ii povestesc si revad locul cu pricina, raman siderat. Parca sa imi faca in ciuda, ca tot povesteam ce povesteam, un fazan trecea soseaua, dar de la stanga la dreapta! De data asta nu il mai lovesc, am vizibilitate mai buna fiind in rampa, dar si el merge un pic mai hotarat si isi plimba penele viu colorate. Restul drumului l-am petrecut razand si evident, tragand mai multe concluzii:<br />- Este vorba despre un fazan sinucigas (sau o familie de fazani cu tulburari psihice)</div><br /><div align="justify">- Fazanul kamikaze cauta numai masini negre, probabil ca sa se obisnuiasca cu intunericul</div><br /><div align="justify">- Este posibil ca fazanul sa imi fi notat numarul masinii si sa fi asteptat pana am reaparut, la cateva luni.<br />Dar cel mai mult, m-a ros altceva. De ce nu se face dom'le acolo o trecere de fazani semnalizata pe sosea, sau macar o pasarela?</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-25195554521771083012009-04-01T21:59:00.006+03:002009-04-01T22:52:34.715+03:00Nel mezzo del cammin di mia vita<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq3vpPX9uAe4rMcnX2U9kFxeQ6_FAvkOwEkm9E8beYndvPCqOs4WmxGIe758RGeUvZySG2-j5oR9x32rHmTr0KYKhBmv0ANm-9UmzDIxeaDKSO4MKpn6dFxrBLiIpQyIKjCqQDtQmYgLE/s1600-h/Reply+001.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5319810003060889522" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 400px; CURSOR: hand; HEIGHT: 300px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq3vpPX9uAe4rMcnX2U9kFxeQ6_FAvkOwEkm9E8beYndvPCqOs4WmxGIe758RGeUvZySG2-j5oR9x32rHmTr0KYKhBmv0ANm-9UmzDIxeaDKSO4MKpn6dFxrBLiIpQyIKjCqQDtQmYgLE/s400/Reply+001.jpg" border="0" /></a> <em>Cuibul viselor decente</em></div><br /><br /><div align="justify">Cam asta fost. 3 ani. A fost mult, a fost putin? E greu sa gandesti in alb si negru. Sa vedem cam ce chestii importante am pierdut si am castigat:</div><p align="justify"></p><div align="justify">- Am pierdut o iubire (sau IUBIREA, in fine)</div><div align="justify"></div><div align="justify">- Am castigat mai multe iubiri mici si vesele</div><div align="justify"></div><div align="justify">- Am invatat niste chestii despre care inainte habar nu aveam</div><div align="justify"></div><div align="justify">- Am facut uneori lucruri plictisitoare, repetitive, pentru care entuziasmul poate fi o notiune inutila</div><div align="justify"></div><div align="justify">- Am cunoscut oameni minunati, multi remarcabili profesional si de o bogatie interioara suprinzatoare</div><div align="justify"></div><div align="justify">- Am cunoscut oameni care isi trambiteaza apetenta pentru lucrurile spirituale, estetice, dar care plesnesc de materialitate</div><div align="justify"></div><div align="justify">- Am cunoscut si oameni despre care nu pot spune nimic, umbre trecatoare in albumul vietii mele</div><div align="justify"></div><div align="justify">- Mi-au disparut o parte din prejudecatile legate de generatii; educatia si bunul simt sunt pasapoarte pentru orice varsta</div><div align="justify"></div><div align="justify">- Am invatat sa iubesc si sa respect mai mult, sa inteleg ca peste tot sunt oameni si OAMENI</div><div align="justify"></div><div align="justify">- Fac greseli si am slabiciuni chiar daca sunt mai in etate cu 3 ani</div><div align="justify"> </div><div align="justify"></div><div align="justify">Nu zic mai mult. Nici nu o sa amintesc in mod special pe cineva. De asta am si spus ca cel mai bine as posta o poza fara oameni. Nu de alta, dar multi imi sunt dragi si nu as vrea sa nedreptatesc pe cineva. </div><div align="justify"><br /> </div><div align="justify">Atat. "Ajunge zilei rautatea ei". Si acum o dedicatie de la mine (Pentru cei care nu si-au dat inca seama si m-au tot intrebat, nu imi arog eu vreo titulatura. Prietenul oamenilor este cainele. Deci nu eu:)</div><div align="justify"> </div><div align="justify"></div><div align="justify"><a href="http://www.youtube.com/watch?v=-oLeLKQ7QAY">http://www.youtube.com/watch?v=-oLeLKQ7QAY</a></div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-62396621243318213762009-02-12T12:46:00.008+02:002009-05-05T15:14:06.217+03:00Ursuletul neascultacios si Emergency Vet in varianta romaneasca<div align="justify"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJ57j_LgHs60w-SRj4em6WTcVK9n93L4fpksASWuhildJIwy22bWlg30uILKOK_VlBL7vyMGAm4k2EQMhjxZ7gidNrgcYnMjO9DqDRsxJbd4QAxfKdTvU_O-3dVXmON6p6SUkY96W3SJQ/s1600-h/715157222.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5301894494445923394" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 334px; CURSOR: hand; HEIGHT: 400px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJ57j_LgHs60w-SRj4em6WTcVK9n93L4fpksASWuhildJIwy22bWlg30uILKOK_VlBL7vyMGAm4k2EQMhjxZ7gidNrgcYnMjO9DqDRsxJbd4QAxfKdTvU_O-3dVXmON6p6SUkY96W3SJQ/s400/715157222.jpg" border="0" /></a><br /><span class="Apple-style-span" style="font-family:'lucida grande';">Ma trezesc intr-o dimineata mai devreme decat trebuie. Dau drumul la televizor din instinct (ca am un instinct, mama...). Pe ecranul care lumineaza camera e un documentar romanesc, la TVR 2. Foarte dragut. Pe tiparul deja stiut, gen Animal Planet sau National Geographic un nene (in cazul asta unul destul de dubios) are un aparat foto cu teleobiectiv si vrea sa pozeze animale salbatice la locul lor de bastina. Zis si facut, imaginile ni-l arata pe tipul respectiv cum merge in N Bucovinei, leagan de civilizatie monastica si furt generalizat de lemn. Se intalneste intr-o padure cu alt nene, acesta din urma cu pusca si imbracat in verde. Merg impreuna si padurarul povesteste cum protejeaza el animalele, cum le hraneste, de-astea. Peisajul ar fi idilic daca din loc in loc nu s-ar vedea cum au fost taiati copacii cu salbaticie. Vor sa pozeze ursi si merg la un adapost-cazemata unde se vana (cica pe vremuri) la nada. Pentru cei care nu stiu, acest tip de vanatoare, adresat puturosilor miopi plini de curaj, inseamna sa agati una bucata cal mort de un copac/ par inalt. Vanatorul isi introduce fundul in cazemata si apoi asteapta cu pusca scoasa pe o mica ferastruica sa ii arate ursului naiv, venit dupa hrana, cine e mai tare. Paradoxal, cica castiga de fiecare data vanatorul. Acum insa cazemata e doar pentru observatie (eu nu as baga mana in gura ursului ca asa e). La un moment dat vanatorul arata cum infloreste numarul de ursi si cum pot fi obsevati ei peste tot, ca lucerna dupa ploaie. Ba mai mult, povesteste amuzat cum s-a prins un urs la o capcana, cum a venit si l-a eliberat, sa zburde nevatamat. "Si cum l-ati eliberat?", intreaba fotograful-care-nu-are-niciun-scenariu-in-cap. "Pai am venit...si l-am scos din capcana". "Da era constient?". Padurarul-vanator e foarte mandru si amuzat de fapta lui: "Apai i-am dat cu o bucata de fier in cap si a lesinat acolo. Dupa ce l-am eliberat din stransura capcanei si s-a dezmeticit a fugit pe deal...Se uita in urma si nu ii venea sa creada..."</span> <span class="Apple-style-span" style="font-family:'lucida grande';">Da, cred si eu ca ursului nu ii venea sa creada, ca doar vazuse altceva pe Animal Planet, ca iti face anestezie frumos, cu injectie la poponet, iti repara apoi laba...Lasa ca poate asa ii vine mintea la cap animalului si nu se mai plimba cum vrea muschiul lui prin padure. Eu sunt multumit ca macar am invatat o metoda fara gres atunci cand vrei sa eliberezi un padurar de greaua indatorire de a vedea cine taie padurea. Iti trebuie doar vointa (si o bucata) de fier.</span><br /></div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-32101045303938670602008-12-11T01:26:00.006+02:002009-05-05T15:15:10.953+03:00Drum initiatic reloaded<div align="justify">O alta seara. Un drum mai scurt si cu siguranta, mai rece. Rece afara, calduros inauntru, sub coaja asta peste care punem haine. Nasul si doi ochi facuti mici privesc lumea de la inaltimea gulerului hainei si asculta lucruri care starnesc mirarea. Te plimbi cu privirea catre ornamentele de Craciun asezate la limita dintre mantuiala si obligatie anuala a primariei si parca le vezi altfel acum. Tu unde esti? Mai stii? Eu am uitat putin. Atat cat sa fiu "eu" pentru cativa kilometri, intr-un raport echitabil metri/ emotie si cat sa fii "tu" in dialogul fragmentat povestitor/ ascultator. Stiu ca ma asculti. Cand te privesc esti acolo, aproape, si nu doar langa mine. Pot sa imi dau seama cand iti ating inima cu degetele vorbelor. E frig, dar ochii nu se incetoseaza intotdeauna doar de la frig. Esti vie, chiar si cu palmele tale de gheata care se topesc intr-ale mele. Sunt egoist, esti de fapt obosita si eu m-as mai pierde cu tine cel putin distanta unui maraton intr-o lume unde fiecare incercam obsedant sa terminam cursa. Cand maresti ritmul parca nu mai respecti culoarele de la inceput, nu? Iti multumesc. </div><div align="justify"><br /></div><div align="justify">P.S. De data asta se ofera cadou o ascutitoare partial uzata, productie China 1988 celui care ghiceste pe ce culoar este bine sa alergi.</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-9627936598664972252008-11-12T15:57:00.005+02:002009-05-05T15:16:04.496+03:00Ziua buna zambeste de dimineata la metrou<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW5CIQ0ksXomVJox5QnRlz3I_1IyFtMojKERkWMpUt5fl2bMuf2aIJQO5WJpG-SUd3ZXLMUhY4zS1iz0O62mg9vT8-vYP9cv6XY18OWt4GremJFKt2sD6IUbOEkETbIhnCC5hXKr5d350/s1600-h/pozaLaura.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5267794125320442642" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 306px; CURSOR: hand; HEIGHT: 400px; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW5CIQ0ksXomVJox5QnRlz3I_1IyFtMojKERkWMpUt5fl2bMuf2aIJQO5WJpG-SUd3ZXLMUhY4zS1iz0O62mg9vT8-vYP9cv6XY18OWt4GremJFKt2sD6IUbOEkETbIhnCC5hXKr5d350/s400/pozaLaura.jpg" border="0" /></a> <div style="TEXT-ALIGN: center">Scurt instructaj pentru coborat scarile la metrou</div><div><br /></div><div align="justify"><br />Diminetile sunt acele parti ale zilei in care te duci la serviciu, cu exceptiile de rigoare (gripa, senzatie accentuata de sila, sambata, duminica, sarbatoare nationala, etc.). Sunt momentele in care ies pe usa cu un ochi spre priza unde bag fierul de calcat si unde, de drag ce mi-a fost sa nu despart stecherul de ingemanarea senzuala cu priza i-am lasat odata cuplati o zi intreaga. Seara mi-am dat seama ca oricum avusesera parte de o zi aproape incendiara. Asa incat evit acum sa mai las atata desfrau in casa. Merg repede spre metrou, ma intalnesc cu aceeasi caini somnorosi de langa florarie, cobor scarile si sper sa vad si ceva interesant. Si da, vine si ceva interesant. E aceeasi fata care se asaza in mod invariabil chiar la capul scarilor. O privesc cu atentie de fiecare data. Uneori de sus in jos. Alteori de jos in sus. Ii admir esarfele. Sau margelele. De fiecare data insa caut sa ii zaresc chipul care emana calmitate. In acelasi timp are un aer usor strengaresc, pierdut undeva intre colturile buzelor pline si ochii indeajuns de mari pentru a privi cu coada lor.... Asculta muzica, castile stau cuminti pe urechi asa cum sta si ea de fiecare data pe scaunul metroului. De cele mai multe ori cand ne intalnim intram in acelasi vagon. Pe drum o mai privesc din cand in cand. Are carti de dimensiuni nu prea mari, usor de strecurat in geanta. Uneori politiste. Carti politiste. Daca nu citeste, priveste cu un aer usor grav prin tablaria metroului. Imi place cum rade - din suflet, ca un om care stie ce inseamna sa razi, pentru ca a inteles poate candva prea bine ce inseamna sa plangi. Daca intalneste pe cineva cunoscut discuta destul de tare... Zambesc si ma gandesc ca probabil nu isi da seama... Poate am sa ii spun candva, asta daca voi vorbi vreodata cu ea. Cred ca o stiu deja de peste 7-8 luni. Adica e ceva timp...Azi port un tricou stupid cu niste cuvinte in greaca; sunt chiar vis-a-vis de ea in metrou. Am vazut-o! A citit ce scrie pe pieptul meu (de arama) si a zambit. Poate imi iau inima in dinti si vorbesc chiar azi cu ea, ce naiba, avem zilnic acelasi traseu... </div><div align="justify">P.S. Concurs cu premii. Se ofera una bucata garnitura de obertain, chiuveta stil clasic, cititorului care va ghici daca am vorbit cu Laura sau nu</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-11653013268853996032008-09-22T17:19:00.007+03:002008-09-30T15:28:52.497+03:00Mica Calcutta, la ceas aniversar<div align="center"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkZlsZqGRwbtD2LwmK_33JYyZK2vWoyNjURKbzhL_B3z3p1rCmoKSl0jJ3dzdCZDwWHGDqm0oyQW9gDBdcinJRKRn6SvUHRAVWaMxodJ0_00-y_2TYsPPEjZQ8u7iwTihmwHVVey4t8y8/s1600-h/Bucuresti1927.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5248953511336751458" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkZlsZqGRwbtD2LwmK_33JYyZK2vWoyNjURKbzhL_B3z3p1rCmoKSl0jJ3dzdCZDwWHGDqm0oyQW9gDBdcinJRKRn6SvUHRAVWaMxodJ0_00-y_2TYsPPEjZQ8u7iwTihmwHVVey4t8y8/s400/Bucuresti1927.jpg" border="0" /></a> Bucuresti, 1927</div><div align="center"><br /><div style="TEXT-ALIGN: justify"><span class="Apple-tab-span" style="WHITE-SPACE: pre"></span>S-au aniversat in weekend 549 de ani de la atestarea frumosului oras de pe malul Dambovitei, cunoscut si ca Budapesta/Bucuresti. Prilej de mandrie si prinos de recunostinta pentru inaintasi care dintr-un motiv numai de ei cunoscut (ce vrei, ciobani, deh) au intemeiat in mod stupid un targ in mijlocul campiei Munteniei, e drept, inconjurat pentru cateva sute de ani de paduri (Codrii Vlasiei). De aceea se stie ca targul putea fi aparat cu multa vitejie, asta mai ales daca norodul nu ar fi fugit de fiecare data din calea sustinatorilor atunci cand aveau loc alegeri de domnitor. Pe vremea aceea insa, observatorii erau numai din spatiul Non UE, recte Turcia, iar contestatiile erau solutionate rapid prin taierea de pe lista, dupa ce lista era in prealabil asezata la gatul reclamantului.<br /></div><br /><div style="TEXT-ALIGN: justify">Targul din padure incepe insa sa semene a oras tarziu, de-abia Carol I reusind sa aseze cumva lucrurile. Obsedat ca orice neamt de punctualitate si eficienta timpului, a facut eforturi toata viata sa inteleaga dragostea pentru lenevire atemporala a dambovitenilor. Dar in acelasi timp a stiut sa le injecteze putin cate putin niste Europa. Ba o cladire administrativa, ba o straduta pietruita, ici colo o scoala frumoasa si lumina publica pentru locuitori, cat cuprinde. La fel au procedat si urmatorii regi, si Ferdinand, si Mihai dar mai ales Carol al II-lea al carui priapism a contribuit la ridicarea unora dintre cele mai frumoase edificii la care ne holbam si azi. O perioda in care cu simpatie si usoara malitiozitate Bucurestiul era denumit Micul Paris.</div><br /><div style="TEXT-ALIGN: justify">Ce o fi ramas din acel oras? Poate o imagine exotica, ceva din indepartatul Orient. Un centru unde probabil Eliade si-ar fi adus aminte oricand de perioda sederii in India. La urma urmelor sunt cam aceleasi lucruri, lipsesc doar elefantii si sunt ceva mai putini oameni, dar la fel de colorati. Nu exista nici Gange, decat in varianta slim, Dambovita. Dupa o sedere in mijloacele de transport ai insa regretul ca nu exista si aici imbaieri ritualice obligatorii....</div><br /><div style="TEXT-ALIGN: justify">La multi ani Bucuresti si sa (vedem cat mai) traiesti!</div></div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-16065794538685860792008-09-14T18:45:00.003+03:002008-09-14T22:44:21.210+03:00Ciocolata cu alunite<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjD5t5ge19GPVQ2Qvi3wSYtlYGEOcu56TURMByPzfpyvYoe3ABVb7_rOgmrEUFzTede9x2tCWMhPIugm-BXyWiK0DKk7sbJ8aceJv-aAhHFkE3QU6PerTJn4e0tlshu4U7aY1R0zQqcVlU/s1600-h/mare+128.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5245965169410654994" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjD5t5ge19GPVQ2Qvi3wSYtlYGEOcu56TURMByPzfpyvYoe3ABVb7_rOgmrEUFzTede9x2tCWMhPIugm-BXyWiK0DKk7sbJ8aceJv-aAhHFkE3QU6PerTJn4e0tlshu4U7aY1R0zQqcVlU/s400/mare+128.jpg" border="0" /></a><br /><div align="justify">Mi-au placut intodeauna alunitele. Nu cele mari, ostentative si tantose, ci cele mici, singuratice si ascunse in parti neasteptate sau aproape imposibile ale corpului. Cele pe care iti place sa le descoperi, care apar neasteptat in fata ta si ramai surprins de contrastul neobisnuit ce se profileaza pe o mare de piele deschisa la culoare sau un pic bronzata. Uneori te amuza faptul ca nu stiai ca posesorul ar putea avea alunite, desi oricum e o prostie, pentru ca diamantele nu le vezi neaparat la geam si oricum nu le gasesti pe orice drum. Alteori ti se pare ca Dumnezeu a pus prea multe alunite cuiva care oricum era si asa remarcabil. Si totusi, ca un pictor care nu considera tabloul terminat pana nu mai asaza cu penelul un strop de culoare undeva pe tablou, tot asa incepi sa intelegi si de ce unii primesc alunite. Ca niste indicatoare indirecte ale unei frumuseti ce se vrea subliniata, alunitele ratacesc pe linia corpului printre pliuri si asteapta sa fie gasite si mangaiate cu degetele rasfirate. Sunt insa si alunite care isi striga frumusetea inca din prag, de la primii soli ai atingerii. De asta m-am bucurat atunci cand am fost intampinat de alteta sa, alunita-de-deget-al mainii care mi-a ras vesel in palma. Bine ai venit, alunita...</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-37054981504065549512008-09-09T10:33:00.008+03:002008-09-10T01:22:27.173+03:00O fata infipta<div style="TEXT-ALIGN: justify"><span class="Apple-tab-span" style="WHITE-SPACE: pre"></span>Zi de duminica, in metrou. O fata mult prea indraznet imbracata pentru a o mai putea privi ca pe o fetiscana si mult prea accesorizata pentru a fi indeajuns de matura. Rade zgomotos cu prietena ei de-un leat, bataindu-se pe tocurile cui. Are gesturi largi, pline de expresivitate, spre admiratia celeilalte si hahaiala generala: "Da fata, un taran, ca io i-am zis, bai frate da tu nu te uiti la tine?". Barbatii din jur au uitat de mult ca fetele ar putea sa le fie multora dintre ei copii (who's your daddy?). Atmosfera generala de balosenie aminteste de cozile la Gostat de pe vremea lui Ceasca, cu deosebirea ca pulpele nu mai sunt in galantar ci sunt ambalate in fuste minuscule, iar sansele de a le lua acasa sunt si mai scazute decat atunci...<br /></div><div style="TEXT-ALIGN: justify"><span class="Apple-tab-span" style="WHITE-SPACE: pre"></span>La un moment dat fetele se pregatesc sa coboare in statie la Piata Unirii. Se dau si mai langa usa, iar cea care tot povesteste, se protapeste aproape de poarta intergalactica, neuitand sa zbiere in continuare astfel incat sa auda toata lumea discutia intima: "Da fata, cazuse odata o baba, o vaca, peste mine in metrou...". Langa cele doua floricele vine aproape de usa si un barbat intre 2 varste cu sotia. Omul este imbracat lejer, ca un sprit de vara, in sort, tricou si incaltat cu papuci de piele. Intoarsa. La o frana mai hotarata a mecanicului, cea mai adorata si dorita povestitoare de combinatii sentimentale isi pierde echilibrul si, intr-o incercare disperata se infige bine cu tocurile cui. Adica se infige la propriu, pentru ca punctul de sprijin cel mai sigur il reprezinta papucul domnului de langa ea. Omul se uita siderat cum sta infipt pantoful in papucul propriu si personal (de piele intoarsa, cum va ziceam). Stiletul de conjunctura a ratat milimetric golasul picior, undeva pe la mijlocul incaltamintei. Fata baguie un nevinovat: "Imi pare rau..." si priveste tamp la cetateanul care deja e plin de draci. Coboara amandoi intr-un frumos tandem (chiar, habar nu aveam ca poti deveni atat de apropiat cu cineva din metrou incat sa ii cari si piciorul pe aceeasi incaltaminte) pe peronul statiei. I-am lasat in urma in timp ce barbatul facea o serie de trimiteri catre mama domnisoarei si se chinuia sa scoata pantoful pe care nu il avusese cu cateva minute inainte. Am plecat ganditor. Oare asta vroia sa zica mama acum niste ani cand ma indemna: "Trebuie sa fii si tu un pic mai infipt"?!</div>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7342406399999282652.post-23743908701689154372008-09-08T00:30:00.005+03:002008-09-10T01:18:22.054+03:00Toamna vine pe nesimtite si peste nesimtiti<div style="TEXT-ALIGN: justify"><span class="Apple-style-span" style="font-family:'Times New Roman';"><span class="Apple-tab-span" style="WHITE-SPACE: pre"></span><span style="font-family:verdana;">Anul are patru anotimpuri. Acum a venit toamna. Toamna se fac multe legume si fructe. Strugurii s-au parguit si sunt adunati in panere. Taranii fac din struguri vin. Ei beau vin. Un pahar de vin pe zi este recomandat de medici. O damigeana de vin pe zi e recomandata de prieteni. Prietenii sunt oameni buni. Ce frumoasa este toamna!</span></span><span style="font-family:verdana;"><br /></span></div><div style="TEXT-ALIGN: justify"><span class="Apple-tab-span" style="WHITE-SPACE: pre"></span><span style="font-family:verdana;">Daca nu aveai destule chestii de citit sau destule lucruri de vazut, ei uite ca a mai aparut unul. Un blog pentru lucruri pe care nu doreai sa le stii, dar asa cum se intampla de obicei, autorul ti le baga cu insistenta in fata ochilor. Si asta din aceeasi convingere ca e unic (alaturi de ceilalti 99, 99% dintre bloggeri). Nici macar nu sunt lucruri importante, dar na, sunt asa cum le vede/simte el. Ca mai si simte (uneori).<br /></span></div><span style="font-family:Times New Roman;"><div style="TEXT-ALIGN: justify"><span class="Apple-tab-span" style="WHITE-SPACE: pre"></span><span style="font-family:verdana;">Ce ar mai fi de spus? A, da, ca ii multumesc Andrei pentru indemn si povata si tarii ca ne adaposteste pe toti. O tara mica, cu cateva mese...<br /></span></div></span>prietenul oamenilorhttp://www.blogger.com/profile/17743654247142516510noreply@blogger.com2