Cuibul viselor decenteCam asta fost. 3 ani. A fost mult, a fost putin? E greu sa gandesti in alb si negru. Sa vedem cam ce chestii importante am pierdut si am castigat:
- Am pierdut o iubire (sau IUBIREA, in fine)
- Am castigat mai multe iubiri mici si vesele
- Am invatat niste chestii despre care inainte habar nu aveam
- Am facut uneori lucruri plictisitoare, repetitive, pentru care entuziasmul poate fi o notiune inutila
- Am cunoscut oameni minunati, multi remarcabili profesional si de o bogatie interioara suprinzatoare
- Am cunoscut oameni care isi trambiteaza apetenta pentru lucrurile spirituale, estetice, dar care plesnesc de materialitate
- Am cunoscut si oameni despre care nu pot spune nimic, umbre trecatoare in albumul vietii mele
- Mi-au disparut o parte din prejudecatile legate de generatii; educatia si bunul simt sunt pasapoarte pentru orice varsta
- Am invatat sa iubesc si sa respect mai mult, sa inteleg ca peste tot sunt oameni si OAMENI
- Fac greseli si am slabiciuni chiar daca sunt mai in etate cu 3 ani
Nu zic mai mult. Nici nu o sa amintesc in mod special pe cineva. De asta am si spus ca cel mai bine as posta o poza fara oameni. Nu de alta, dar multi imi sunt dragi si nu as vrea sa nedreptatesc pe cineva.
Atat. "Ajunge zilei rautatea ei". Si acum o dedicatie de la mine (Pentru cei care nu si-au dat inca seama si m-au tot intrebat, nu imi arog eu vreo titulatura. Prietenul oamenilor este cainele. Deci nu eu:)
3 comentarii:
Eu zic ca n-a fost nici mult, nici putin. A fost atat cat a trebuit. Si daca din ce-a fost ai ramas cu sentimente frumoase pentru oamenii langa ai stat 3 ani, atunci n-ai pierdut nimic. Nici macar timpul. Dimpotriva, ai castigat niste prieteni pe care nu i-ai fi avut daca nu treceai pe aici. De ce esti trist? Ca unii oameni sunt parsivi, oportunisti, mincinosi? Stiai asta inainte sa vii aici. Iti pare rau ca au fost doar 3 ani? Voiai sa fie mai multi? Ce aveai de castigat daca erau 4? Asa cum arata birourile alea acum, nu mi-as dori sa fiu acolo, intr-o casa pustie. Poate ca e mai bine ca s-a intamplat asa si acum. A durut, o sa doara mereu. Dar acolo nu mai sunt oamenii pe care i-ai iubit si te-au iubit (sau mai sunt fff putini). De ce sa mai fi ramas? Pentru cine? Nu se mai aud melodii cantate la chitara, nu se mai aud rasete, nu se mai face branza la gratar, nu se mai face cheta pentru un gratar in curte. Nu se mai fac multe. Ei nu mai exista, sunt morti pe dinauntru. Noi am invins, ca ne-am pastrat onesti si buni, si frumosi pana in ultima clipa. Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut ocazia sa stau 2 ani acolo (fix 2 ani!) si sa cunosc cativa oameni extraordinari, pe care chiar ii iubesc. Si de care o sa-mi fie dor de cate ori o sa deschid calculatorul.
Mai ai cite ceva de invatat. Ca noi toti. De-aia ne si miscam continuu. Aparent haotic. Prietenii au ramas, doar ca nu o sa ii mai vezi in fiecare zi. Asta de fapt e singura diferenta. Si, pe urma, e un test pentru fiecare, cit de prieten ti-a fost, cit de mult i-ai iubit pe toti laolalta si pe fiecare in parte. Eu cred ca exista un tilc in toate (bine ca nu scriu cu i din a, iti dai seama ce iesea la "tilc", hihihi). Nu e nimic fara rost si un lucru trist ascunde intotdeauna o promisiune mai buna in viitor. Asa ca e suficient sa te uiti inainte. Ne vei vedea pe fiecare rinduiti. Nu lipseste, de fapt, nimic. Sintem aceiasi oameni si OAMENI. Si sintem tot acolo. Ne-am metabolizat.
As mai adauga ceva la bilantul tau:
- ai invatat vreo 10 melodii tampite, la care o sa razi mult timp de acum incolo
- ai luat parte la nasterea a vreo 10 "vorbe" memorabile
- ai aparut in zeci de poze infulecand sau cu diferite grimase
- ai dobandit o creativitate debordanta in a compune status-uri de mess cu talc (cu â) :)
- ti-ai facut blog, la indemnul stim noi cui :D
- nu te-ai apucat de fumat, desi ai iesit la zeci de pauze de tigara
...si ar mai fi o gramada de chestii marunte, care ne-au inveselit zilele...
Pentru mine a fost o perioada frumoasa. Am facut primii pasi in munca alaturi de voi. Am crescut si am invatat chestii in fiecare zi, iar voi m-ati ajutat.
Iti multumesc pentru sprijin, sfaturi si veselia de zi cu zi. Si pentru cuvintele frumoase de la sfarsit.
Sunt sigura ca vei reusi mai departe, pentru ca esti un om extraordinar, care nu merita altceva decat tot ce e mai bun.
Si inca ceva: ai grija sa nu devii teledependent :)
http://www.youtube.com/watch?v=qBi3e0R7108&feature=related
Colega ta de trenduri si furnizoare de guma
Trimiteți un comentariu